“Calvarul de la Centrul Mamei și Copilului”

Prima zi de internare

Prima zi de internare, înainte de operație, cea mai amuzantă a fost tanti Sveta, care mi-a spus că mergem să ne fotografiem, să facem o poză pentru toată viața.

A doua zi de calvar – de dimineață nu te poți scula normal, dar…..

-Scularea! Sculaaarea! pentru că așa strigă angajatele la ora 7:00 și scot forțat copiii pe holuri, pentru că trebuie să înșire o cârpă clătită în zoaie cu clor. Între timp, copiii, de pe somn, umblă săracii pe holuri ca zombie două ore, pentru că procedurile și micul dejun încep la ora 9:00.

Procedurile încep cu o doctoreasă ordinară.

Săraca, aia a vrut sa aibă o carieră de cântăreață solo, dar nici duo nu avea să-i reușească, pune injecții în timp ce cântă, iar pe tine te doare vena 24 din 24.

Când vin vizitatorii la intrare, desigur, trebuie să încalți bahile. Acolo, stă o femeie obsedată de bahile sau de registru, sau de ambele, pentru că atunci când cineva ia bahile, ea notează în registru ziua și ora la care au fost luate și o mai auzi strigând – hei, stai, ți-ai luat bahile, că tre să le înscriu în registru!

Micul dejun, cum va ziceam, începe la ora 9:00. Îți dă o cașă care au făcut-o “cu 2 luni” în urmă și ceai negru cu extra zahăr, chiar dacă ești la dietă. La amiază îți dau borș și piure de cartofi cu chiftele și compot de mere, da nu cred ca alea‘s mere. Spre seară (ora 21:00) vin în dormitoare și strigă “la chefir”! La chefir!

Toaleta secolului XXI

O, doamne, a venit și partea în care vorbim despre toaletele. Vreau să vă spun că e cel mai rău lucru din tot spitalul. Săracii copii, după intervenția chirurgicală, aici, dacă vrei să te așezi, mda, mult noroc, nu prea vei reusi, deoarece nu te mai poți așeza.

De microbi nici nu mai vorbesc, sunt mai mulți microbi decât ai crede și decât ar trebui sa aibă o baie. De miros nici nu mai vorbesc, mirosea apocaliptic. Era chiar si un tomberon mare. Imaginați-vă mirosul toaletelor îmbinat cu aroma tomberonului.

Iar acum, bam bam, mult nu voi scrie, concluziile vi le faceți singuri!!!
Așa arată, oameni buni, o toaletă pentru colaboratori!!!

Va întrebați de ce am intitulat articolul anume așa?

In spitalul ăla nu aveai măcar cu cine să comunici. Eu ziceam ca suntem taaaare departe de civilizație. Nici măcar un televizor pe hol nu aveam, adică, măcar unul micuț din ăla ca pe vremuri. Noroc de telefoane sau de tablete.

Păi iată, eu una, tare mi-aș dori ca această notiță să ajungă la Moș Crăciun, pentru ca măcar ceva să se schimbe spre bine în spitalele unde sunt internați copii.

P.S.: Nu vă îmbolnăviți! V-am pupat pe toți. Cu drag, Adina Șargu!